De ce bărbaţii căsătoriţi se plâng de soţii?

Nu fac parte din această categorie a oamenilor căsătoriţi, încă, şi sincerã să fiu nu mă mândresc deloc. Cu toate acestea, îmi place să am totul pus la punct, să am cu cine să vorbesc când ziua mea de la birou a fost incredibil de proastă, să am o persoană cu care să construiesc un viitor şi chiar să întemeiez o familie.

M-am decis să împărtăşesc povestea aceasta deoarece toţi bărbaţii căsătoriţi din jurul meu îşi urăsc mariajul de parcă ar fi fost cea mai proastă decizie din viaţa lor. Se pare că acest subiect a devenit cel mai important pentru noi şi aud în mod constant –rămâi singur, nu te căsători niciodată şi Doamne, cât mi-aş dori să fiu din nou singur- din gurile lor.

Bineînţeles, nu vorbesc deloc serios; aşa că am întrebat câţiva bărbaţi despre motivele pentru care se plâng în mod constant de soţiile lor şi iată ce ne-au răspuns:

Toţi cei pe care îi cunosc, fac la fel

“Sincer să fiu, nici nu m-am gândit prea mult la asta până acum. Şi acum, că o fac, trebuie să recunosc că mă simt destul de ciudat. Îmi iubesc soţia, deoarece altfel nici nu mă căsătoream cu ea. Cred că sunt uşor folosit de tatăl meu, de unchi sau de oricare alt bărbat căsătorit din jurul meu şi spun exact ceea ce îmi afirmă şi ei pentru a fi inclus în grupul lor.

Iar acum că mă gândesc serios, nu am nici un motiv întemeiat, deoarece nu e ca şi cum dacă eu aş sări de pe un pod, ceilalţi bărbaţi căsătoriţi ar face acelaşi lucru- deci nu are nici cel mai mic sens.”

Vreau să-mi arăt bărbăţia

“Pentru mine, este simplu: nu vreau să fiu luat drept un bărbat slab, un bărbat cu care se şterge pe jos. Gândiţi-vă aşa: de fiecare dacă când ne întâlnim începem să vorbim despre cât de minunate sunt soţiile noastre, sigur se găseşte unul ori din grupul nostru, ori dinafară, care să înceapă să radă de noi.

Eu mă plângeam de soţia mea chiar şi când ne dădeam întâlniri: cum că nu facem destul de mult sex, despre frică de angajament, despre lipsa de succes la muncă, doar din cauza ei deoarece este mult mai uşor să ţin pentru mine cât de minunată este ea.”

Este un mijloc de eliberare

“Nu cred că mă plâng de soţia mea mult prea des. Cel puţin, sper să nu o fac. Îmi iubesc copiii mai mult decât orice pe lumea asta şi dacă mă plâng de faptul că sunt căsătorit, o fac din cauză că probabil am avut o zi proastă, sunt supărat din cauza a ceva ce a făcut soţia sau tocmai am încheiat o ceartă.

Pentru mine, e doar un mijloc de eliberare a frustrărilor şi bineînţeles că nu vorbesc deloc serios.”

Nu vreau să-i fac pe cei singuri să se simtă prost

“Soţia mea este cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat şi asta o voi recunoaşte de faţă cu oricine ar fi. O iubesc mai mult decât orice, este femeia visurilor mele şi chiar sunt foarte multe daţi în care o vorbesc de bine de faţă cu toată lumea.

De regulă nu o fac, dacă în faţa mea sunt şi bărbaţi singuri cu toate că-mi doresc să găsească şi ei ceva la fel de minunat ca şi mine. Nimănui nu-i place un lăudător în “club” aşa că încep să mă plâng de mariajul pe care îl am, deşi poate duc o viaţă cu mult mai bună şi mai împlinită decât ei.”