De ce nu voi mai avea al doilea copil?

Eşti mămică...

De ce nu voi mai avea al doilea copil?

“Când eram însărcinată în 5 săptămâni, doar mirosul cepei mă făcea să vărs încontinuu; probabil vei spune că aşa sunt greţurile la orice femeie însărcinată, nu? Dar pur şi simplu nu mă puteam opri- zi şi noapte şi nu numai mirosurile îmi făceau asta, dar şi mersul, da, mişcarea în general. La 33 ani, eram măritată de 3 ani de zile şi eram pregătită pentru a aduce pe lume un copil, însă eram cu totul îngrozită.

La 6 săptămâni pur şi simplu m-am oprit din a mai mânca, orice. Am încercat cu biscuiţi săraţi şi toate nebuniile, nimic, nimic nu stătea în stomac. Am stat în pat zi de zi şi nici la serviciu nu mă puteam duce.

Câteodată chiar şi soţul meu mă întreba dacă nu cumva exagerez cu ceva.

Dar mulţumită lipsei mele de mâncare şi apă, nivelul meu de vitamine şi minerale era pur şi simplu la pământ, asta însemnând că produceam ketoninã în urină iar organismul meu începuse să ardă grăsime ca şi combustibil de vreme ce nu prezentam deloc glucoza pe care să o folosească ca şi energie.

În nici un caz greţuri normale

Într-un final ginecologul a venit cu un răspuns şi anume, sufeream de “hyperemesis gravidarum”, ceea ce înseamnă o formă de greaţă şi ameţeală în timpul sarcinii ce te împiedică să asimilezi orice fel de aliment sau fluid.

Nici unul nu ştia care sunt cauzele, însă vina se dădea pe fluctuaţiile hormonale. În doar 2 săptămâni am pierdut 14% din greutatea corporală- am început cu 50 şi puţin de kilograme şi am ajuns să fiu un schelet. Când m-au văzut cei apropiaţi au început să îşi dea seama că nu era de glumă.

Pot spune că sarcina mea chiar nu a fost aşa cum mi-aş fi imaginat; voma constantă în mod clar m-a epuizat la maxim. Am sfârşit prin a avea 8 carii iar gâtul şi pieptul mă dureau atât de tare încât am dorit să stau în spital pentru că-mi era frică pentru viaţa mea.

Child drinking pure water in nature

Noua mea casă: spitalul

La sfârşitul primului trimestru, aveam febră şi mă aflam în spital de 25 zile. Mi-am celebrat ziua în spital; în acea seară soţul mi-a venit în vizită, m-a ajutat să-mi fac duş şi să mă aranjez câtuşi de puţin.

Am ajuns în final la 20 săptămâni şi am putut să merg acasă. A trebuit să stau în pat însă eram fericită să aflu că o să am un copil sănătos, ba chiar o fetiţă. Nu am mâncat aşa mult până când nu am ajuns în luna a 7a. Chiar şi atunci trăiam cu mere, cu tăiţei şi shake-uri. Nu m-am simţit mai îngrozitor că atunci în toată viaţa mea însă în 2011 pe 24 martie am născut şi m-am simţit cea mai binecuvântată femeie.

Păreri acum despre atunci

Din cauza acestei afecţiuni nu voi mai putea avea un alt copil- decât dacă medicii vin cu vreun leac. De regulă femeile aleg să mai treacă o dată prin acest chin, însă eu chiar nu-mi mai doresc să-mi duc corpul prin aceleaşi traume.”

baby

Continue Reading
You may also like...

More in Eşti mămică...

Redactorii femini.ro

Urmareste-ne pe Facebook

Cele mai citite articole

To Top