2 femei explică cum este să trăieşti cu psoriazis

Pentru peste 9 milioane de persoane ce trăiesc cu psoriazis în întreaga lume, această afecţiune este cu mult peste o problemă a pielii pe care, cu greu, dar reuşeşti să o ţii sub control; îţi poate afecta cariera, relaţia şi bineînţeles, stima de sine.

Am întrebat doar 2 dintre femeile curajoase ce trăiesc cu psoriazis şi acestea s-au văzut deosebit de dornice să împărtăşească cu noi cum fac faţă provocărilor în fiecare zi. Iată care au fost lucrurile ce ni le-au spus:

A trebuit să-mi dau demisia

După ce tânăra în vârstă de 29 ani a născut în 2011, a crezut că petele de pe piele sunt o parte a cremelor ce le foloseşte.

A mers la medic, acesta i-a oferit o cremă dar efectiv nimic nu funcţiona. Vreme de doi ani de zile s-a confruntat cu ideea că nu este ceva ce poate face până când eventual, aceste pete s-au extins şi pe braţe. „Acela a fost momentul când am mers la un alt medic şi mi-a zis că sufăr de psoriazis.”

Simptomele au făcut-o într-un final să renunţe la job-ul său deoarece era nevoia să stea în picioare toată ziua- iar acest lucru este aproape imposibil în unele zile. „Când ai pete uscate pe tălpi, nu pot purta anumite tipuri de încălţări şi nici şosete ci doar şlapi, sau absolut nimic deoarece în caz contrar picioarele mă dor îngrozitor când se umflă.”

„Am învăţat că sunt mult mai puternică decât aş fi crezut eu vreodată deoarece am reuşit să depăşesc părerile celor din jur şi să trec peste privirile răutăcioase de parcă ar fi ceva contagios. Cu o boală cronică, trebuie să fii în acest mod!”

Mă acopeream din cap până-n picioare înainte de somn

Următoarea doamnă suferă de psoriazis de mai bine de 20 ani; după ce a consultat foarte mulţi medici, la 15 ani i-a fost pus diagnosticul. Era mult prea tânără pentru steroizi aşa că nu avea nimic altceva de făcut decât să aplice fel de fel de creme pentru a ţine simptomele sub control.

La 20 ani a încercat pentru prima dată terapia pe bază de lumini şi „petele se pierdeau şi deveneau mult mai puţin iritante” iar „după 6 luni de zile, nu mai aveam absolut nimic”.

Simptomele au reapărut în ultimul an de facultate şi a început să ia steroizi.

„Când mă aflăm la primul meu job, erau persoane care făceau diverse comentarii despre şi în legătură cu pielea mea din cauză că aveam pete uscate pe picioare, braţe, piept, spate şi abdomen. Mă îmbrăcăm de fiecare dată în aşa fel încât să le acopăr însă, tot existau suprafeţe unde se vedeau. Am avut şi pe faţă şi mi-am lăsat breton pentru o vreme.

După ce m-am căsătorit am învăţat să accept ceea ce sunt şi am renunţat la toate produsele ce le foloseam pentru a le acoperi deoarece acestea deveneau şi mai urâte.  Aşa că, în momentul în care pielea devine extraordinar de uscată, mă dau cu două tuburi de cremă, mă învelesc deosebit de bine pentru a nu mă scărpina şi mă bag la somn.”