La ce să te aştepţi când copilul tău suferă de dislexie?

„Dislexie”- un cuvânt în faţa căruia mulţi părinţi tremură având în vedere că propriul copil a fost diagnosticat cu aceasta. Boala nu dispare, nu poate fi tratată, rămânând pentru totdeauna cu persoana în cauză.

Nu există tratamente, pentru a ameliora într-un fel sau altul „simptomele”, dacă le putem numi aşa. Mai rău decât atât, este o boală invizibilă, care, dacă nu este diagnosticată subiecţii vor suferi foarte mult de pe urma neînţelegerilor şi criticilor pe care le vor primi pentru ceva ce nu controlează.

Bineînţeles, când ştii că micuţul tău suferă de dislexie, începi să cauţi şi să te interesezi în cabinetele specialiştilor de cele mai utile şi noi informaţii posibile, însă, niciodată nu este prea mult:

Citeşte diferit

Anatomia creierului unui copil dislexic este diferită; zona responsabilă  de înţelegerea limbajului operează într-un mod diferit decât a unei persoane normale. Creierul trebuie să traducă simbolurile de pe paginile unei cărţi- spre exemplu- în sunete. Sunetele trebuie să fie combinate pentru a face cuvinte importante şi cu înţeles. Acea parte a creierului care face acestea nu este destul de dezvoltată la copiii ce suferă de dislexie şi din această cauză aceştia trebuie să angajeze şi alte părţi ale creierului pentru a compensa.

Nu vor depăşi problema dacă citesc mai mult

Pentru cei care nu înţeleg boala– incluzând şi unii învăţători şi profesori- este foarte uşor de presupus că părintele nu-şi dă silinţa destul, nu-i dă acestuia mai mult de citit şi nu-l „forţează” să depună mai multe eforturi, ca şi cum aceasta ar putea fi tratată într-un fel sau altul.

Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr; de vreme ce cititul prezintă beneficii grozave pentru un copil, indiferent de suferă sau nu, de dislexie, această acţiune nu-l va ajuta să devină un cititor mai bun, mai rapid.

Dacă-l vei forţa să citească mai mult, într-o manieră tradiţională, aceasta va duce la şi mai multă frustrare, furie sau chiar probleme de comportament.

Nu este deloc leneş sau nemotivat

Un copil dislexic ce nu a fost diagnosticat va fi deseori etichetat că fiind ambele dintre acestea într-o clasă sau chiar acasă. Oricum ar fi, aminteşte-ţi următoarele probleme:

1. Probabil nu va fi capabil să audă instrucţiunile multi-step deoarece de vreme ce a doua sau a treia i-a fost spusă, creierul încă o procesează pe prima.
2. La şcoală, în timpul orelor de citire încă încearcă să decodeze prima propoziţie iar colegii lui au trecut la a cincia sau a şasea- cât de frustrant crezi că este şi pentru el?
3. Este nevoie de mult mai mult timp pentru a completa o temă sau pentru a da un test; când nu şi-au terminat lucrarea, învăţătorul ar trebui să decidă să mai stea peste program pentru a-i oferi răgazul necesar. Ceea ce nu se înţelege de fiecare dată este că, micuţul este extenuant de la efortul de a completa ceea ce i s-a dat şi are nevoie de o pauză pentru ca mai apoi să o ia de la capăt.
4.